A-ti fost fericiti vreodata pentru ca sunteti normali?Nu stiu daca cineva a fost dar normalitatea pentru mine e totul.Spun asta pentru ca unii nu au parte de asa ceva nici macar o secunda.Unii isi pierd normalitatea cand abia o vad si se bucura de ea.Veneram ceva ce nu este concret.Privim in gol si nu stim ce e in capul nostru.Suntem incuiati cand de fapt nu ne dam seama ca "a fi normal" inseamna mai mult decat sa fi "dumnezeul cuiva".Sa nu ai puterea sa iti controlezi gandurile si nici macar sa nu realizezi ca nu poti,sa traiesti in intuneric,sa nu poti alerga la el,sau sa simti tije infipte in tine care iti prelungesc agonia.Probabilitatea e mare sa fi fost TU acela dar esti NORMAL.Noi nu realizam ca teroarea vine cand ne asteptam mai putin si cand nici macar nu stim de unde vine sau cine a trimis-o ne sopteste la ureche ceva ce nu vom putea spune deloc pentru ca nu mai putem impartasi.Cum ar fi sa fi intins pe un pat,sa auzi totul,sa simti totul dar sa nu poti spune nimic.Reactia fiintei ar fi sa riposteze,sa raspunda dar nu mai poate pentru ca nu i-a fost indeajuns sa fie Normal.
Nu fac atac la persoana ci la gandire in mod special.Poti fi "Tu" oricum si oricand vrei.
