Angels? No,my parents!

Astazi,am vazut la tv reactia unui copil care a fost adoptat.
Wow...mi-au dat lacrimile! Ceva de nedescris! Atunci cand reuseste sa ajunga sentimentul la tine prin milioane de fire si ecrane inseamna ca e puternic si real! As fi putut fi eu acel copil dar am avut noroc.
Iubiti-va parintii! Sunt singurii care se gandesc la voi in final. Singurii care raspund la telefon la primul apel,singurii care va invata de bine,care va accepta toanele fara sa va spuna"cred ca intre noi ceva nu merge...".
Vorbiti deschis cu ei...sunt singurii care pot sa va ajute. Au trecut prin viata,prin lucruri de care noi nu avem habar inca. Sunt eroi! Au construit totul pentru noi,ca sa ne fie bine.
Toata stima pentru ei,pentru parintii mei!
Take care! >:D<

Ma intorc inapoi!Pa!

Ma intreb cateodata( mai ales cand nu am ce face )de ce s-a schimbat totul si de ce continua sa se schimbe...?Vreau sa fiu eu cea dinainte! Eu care nu sufeream din prostii,eu cea indiferenta la lucrurile idioate si la persoanele idioate care ma inconjurau,eu care ma bucuram cand era soare afara,care traiam fiecare melodie si fiecare clipa ca si cum ar fi fost ultima.Eram persoana libera care chiar nu depindeam de nimic si aici ma refer la internet,telefon.Singurele lucruri care imi erau indispensabile erau dulciurile si singurele persoane...erau prietenii.Vreau sa ma intorc in trecut si sa schimb ceva...sa raman acolo.Mi-e dor de drumul spre scoala care era extrem de scurt si pe care incercam sa il lungesc pentru ca imi placea sa ma uit in jurul meu.Imi e dor de vechii prieteni.Chiar astazi am vorbit cu o veche prietena si imi venea sa plang la telefon,as fi vrut sa mai stam sa vorbim despre trupe de satanisti cum obisnuiam in fiecare zi sa facem,sa ne uitam una la cealalta si sa intelegem tot.Regret ca nu mai pot sa fac asta.Nu am mai vazut-o de mult desi stam la cateva strazi distanta.De asta urasc timpul si pentru mine e cel mai mare dusman.Nimic nu mai e acum ca inainte.Am prieteni noi,obiceiuri noi,preocupari noi...o viata noua.Urasc foarte mult faptul ca ma grabesc,mereu sunt pe fuga,nu am nici macar un minut sa ma uit in jur in speranta ca poate gasesc ceva care mi-ar face ziua mai buna.Sunt multe lucruri pe care as vrea sa le spun si care s-au schimbat radical...Le regret pe toate!Urasc tigarile,prostiile din capul meu,faptul ca nu am fumat si ca nu am facut prostii cu vechii prieteni.Mereu spunem ca nu o sa ne uitam desi stim ca mintim.De fapt...ne-am uitat.

Ultima zi de 16 ani...le multumesc prietenilor mei care au fost alaturi de mine (stiti voi cand>:D<)si in fiecare zi.
Sa ii multumesc mamei,cred ca e de prisos...merita ceva mult mai mult pentru tot ce a facut pentru mine din prima clipa de viata,pentru nebuniile pe care le-a inteles,pentru faptul ca se gandeste ce conteaza pentru mine si lasa de la ea...pentru diminetile cand veneam acasa mirosind a boschetar:)),pentru simplul fapt ca exista!!Te mai mult decat iubesc!
Ii multumesc tatalui meu pentru ca exista!Pentru ca nu a plecat ,pentru ca mi l-a lasat aici,nu atat de aproape dar e aici...Te iubesc,tati!
Ii multumesc Iuliei care a fost prima mea dragoste de la liceu,prima persoana pe care parca o cunosteam de o viata desi nu era asa,prima care m-a invatat multe lucruri(stim noi),prima si singura care a varsat cafea pe mine 3 zile la rand:X,cea care a fost alaturi de mine si care stie mai multe despre mine decat stiu eu...iti multumesc ca ai fost,esti si vei fi alaturi de mine!
Ii multumesc Georgianei pentru ca este persoana cu care am impartit multe lucruri,multe lacrimi,multe sentimente.A fost alaturi de mine si m-a inteles atat de bine incat parca era eu.Te iubesc,cartooof!!!
Ii multumesc Silviei pentru ca m-a ajutat sa intru la Scoala Populara prin faptul ca a venit cu mine,pentru faptul ca atunci cand nu ma simt bine ma intelege si incearca sa vorbeasca cu mine chiar daca  refuz...si reuseste,prin faptul ca merg la scoala zi de zi cu ea,prin faptul ca are cea mai calda privire...Te iubesc!
Se spune ca dorintele nu se indeplinesc daca le spun...dar imi doresc sa nu-i pierd pe Ei! Imi doresc sa fiu fericita,sa am putin noroc,sa fiu iubita si...sa ajung la infinit!

Hey you...!!

Hey you! out there in the cold,can you feel me?
Getting lonely,getting old,can you feel me?
Hey you! don't help them to bury the light!!
Don't give in,without a fight!!

Hey you! out there on your own,sitting naked by the phone...
Would you touch me?
Hey you, would you help me to carry the stone?
Open your heart, I'm coming home.
Hey you, out there on the road,always doing what you're told...
Can you help me?
Hey you, don't tell me there's no hope at all!  

Together we stand, divided we fall...

Frânturi...

Am invăţat nişte lucruri până acum...in aceşti 16 ani si 10 luni si anume ca atunci când cineva imi spune "NU" trebuie să tac,când plâng nu rezolv nimic,când plec ma dau bătutâ.Am invătat că berea nu e amară ci ca eu nu stiu când sa o beau,că oamenii nu trebuie judecati dupa prima impresie(poate fi un moment nepotrivit pentru că viata insăşi e un moment nepotrivit).Am invatat că muzica ne alege pe noi nu noi pe ea,că ţigarile nu au gust şi le fumăm pentru că "IUBIM" mesajul de pe pachet.Am invăţat că dacă am pierdut trenul vine altul dar nu e Cel pe care l-am pierdut...acela nu se va mai intoarce niciodată.Am invăţat ca e frumos să iubeşti dar e al dracului de greu,că imi place o noapte geroasă de vară pe plajă,că greşelile sunt exagerări ale firii perfecţioniste.Am invăţat că oamenii concep copii ca pe nişte idei iar intr-un final devin comori teribiliste apoi mature.Am invăţat că scopul scuză mijloacele,că m-aş converti in nimic ca sa nu mai rănesc pe nimeni.Am invăţat că trebuie să mă lovesc de sus ca să imi dau seama unde pot ajunge,că de la distractie pană la depresie e o aruncătura de chiştoc.Eh...am invătat multe si imi e frică de ce va urma.
Eu sunt...cine sunt?